Din toate poeziile scrise de mine până în momentul de faţă aceasta este preferata mea, de aceea consider că nu mai este nevoie de vre-o recomandare, pur şi simplu citiţio. De ce iubesc această poezie? O iubesc pentru că: Consider că este o poezie plină de interpretabilitate, de caracter şi poate fi intonată după bunul plac al fiecăruia, având un simţ al umorului bine conturat şi plin de viaţă.
Sunt un om…modest
Cristian Harhătă
Sunt un om…modest
Rare ori spun ce gândesc,
În fine scriu foarte des,
Dar totuși sunt un om...modest
Fetele se dau în brânci după mine
Eu le dau un simplu test,
Ele nu știu cum să-l rezolve mai bine
Dar vreau să v-amintesc, că sunt un om...modest
Parcă cei un simplu test!
Dar îmi place la nebunie să fac ceva,
Când intru-n melancolie să privesc ploaia...
Când intru-n melancolie să privesc ploaia?
Nuuu! ploaia când mă privește intră-n melancolie,
Căci până și natura măîndrăgește toată lumea știe!
Dar eu sunt un om...modest
Și asta nu mi-o detest,
Așa ca fapt divers,
Dacă ar fi cuvintele ce le-am zis să le unesc
V-ați da seama până și voi... că sunt un om, modest.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu