Toţi avem măcar un moment în viaţă când ne punem întrebări legate de existenţa umană, înţelegerea anumiror oameni şi alte lucruri la care nu le găsim răspuns. Unul din acele momente l-am trăit probabil la 16 ani când am compus această poezie.
( Ionuţ-Cristian Harhătă / născut pe:
16 Decembrie 1989, odată cu libertatea)
Mi-e tulbură viața...grozav
de Cristian Harhătă
Mi-e tulbură viața… grozav
Pentru că nu-mi cunosc granița și asta-i grav,
Dar poate nici granița, nu vrea să mă cunoască,
Ce vină-mi are mintea ca-nceput să doarească
Ceea cei frumos, nu ceea ce cred eu că-i frumos,
Doar pentru că e plăcut, pentru că-mi doresc atât de mult
Să ajung acolo unde mulți și-ar dori să ajungă
Pe un drum lung sau pe o cale scurtă
Pornesc cu-n gând pietros...așa...
Pentru că eu vreau sa-l zidesc în piatră,
Pentru că vreau să cunosc,
Ceea ce nu am mai cunoscut vreodată
Și de multe ori mă întreb
Cum aș putea să dezleg
Răspunsul întrebărilor, ce mi le pun,
Atunci când pe mine mă cred stăpân,
Dar tot de multe ori răspunsul e tăcere
Și tăcerea e un raspuns,
Dar oare visele născute din durere
Mă împlinesc înde-ajuns?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu